ATAVISME
Noi din Homer cu toți ne tragem,
Antropoida noastră literară,
Care-a văzut războiul Troiei
Din cel mai drept copac al vremii.
Dumnezeiască labă avea bătrânul!
Să n-asurzim noi ne-astupăm urechea,
Căci naște-un vuiet nemaipomenit,
Cu ea când bate-n scutul lui Ahile.
Și-aveam un chef de opere năprasnic.
Eu îl și văd bărbos ca Polifem,
Mâncând chiar și din viitor berbecii,
Cu scriitorii-ascunși în lâna lor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu