ARTA NU DOARME

 

Arta nu doarme

Un somnifer oglinda mea

alt somnifer pentru poeme

să nu mă pot din pat scula

să te visez viață o vreme

 

Un somnifer pentru poeme

sătul de proza ce m-adoarme

s-aud doar proza care geme

din florile ca niște arme

 

Sătul de proza ce m-adoarme

să nu mă pot din pat scula

să-mi crească stelele în palme

ce somnifer i-oglinda mea

 

Ce somnifer pentru poeme

să-l scriu pe ăla care geme

 

Costel Zăgan, CEZEISME II

https://lyricstranslate.com

DEMOLATORUL

 Raiu-i izvorât din scârbă

iadul Doamne-i un surâs

îngerii plutesc în sârbă

dracii se întorc din vis

Iadul Doamne-i un surâs

viața fuga unui geamăt

ești total de nedescris

pe buze de codru freamăt

Viața fuga unui geamăt

îngerii plutesc în sârbă

n-ai pornit și ești la capăt

raiul izvorât din scârbă

Iadu-i Doamne un surâs

mă scuzați nimic n-am zis

Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II

COSTEL ZĂGAN

 

Scântei şi cuvinte - Costel Zăgan

Suflu-n carnea ta de jar

cu sărutul meu de miere

şi luceafăr şi măgar

iau ce n-aş putea vai cere

Cu sărutul meu de miere

stârnesc stelele din tine

răsărind în alte ere

dragostea de-a pururi vine

Stârnind stelele din mine

o luceafăr şi măgar

cred că totuşi ar fi bine

doar în carnea ta de jar

Căci sărutul meu de miere

toată veşnicia-ţi cere

ORAR

 În fiecare zi cobor la Eminescu

în fiecare zi mă-nalță Țuțea

cu România s-a obișnuit și vestul

(cine mai ești și tu măi mucea)

În fiecare zi mă-nalță Țuțea

în fiecare zi citesc din Creangă

o altă zi îmi pune-n spate crucea

să nu mă fofilez iau șpagă

În fiecare zi citesc din Creangă

cu România s-a obișnuit și restul

din copac a mai căzut o creangă

în fiecare zi cobor la Eminescu

În fiecare zi mă-nalță Țuțea

încotro dau mai departe crucea

Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II